Opinie/Asistăm la un efort global de distrugere a Israelului
Hamas a lovit Israelul în Octombrie 2023 nu pentru a arăta că poate ataca, ucide și lua ostatici, ci pentru a declanșa un război informațional și Occidentul însuși să dezmembreze Israelul.
Ilustrație realizată cu Chat GPT
Mă tem că dacă nebunia media nu se oprește, vom asista la sfârtecarea fizică a Israelului. Legitimitatea unui stat constă în recunoașterea lui pe plan internațional, iar vocile cele mai stridente ne spun că Israelul este un colonizator, o entitate așadar ilegitimă.
Vi-l prezint imediat pe maiorul american în retragere, John Spencer, specializat pe luptă urbană care explică diferența dintre ceea ce înțelege un om care a fost la război și studiază războiul urban de decenii și majoritatea opinanților din Occident care au început să analizeze războiul ca fenomen al umanității din octombrie 2023. Iată câteva dintre spusele lui:
· Gaza este unică: teritoriu mic, dar hiper-urbanizat, pregătit timp de 20 de ani pentru război, cu 300–400 mile de tuneluri sub civili.
· Strategia Hamas: să-și folosească propriii civili ca scuturi și sacrificiu, sperând ca presiunea internațională să oprească Israelul.
· „Nici naziștii, nici japonezii, nici ISIS nu și-au ucis civilii pentru a câștiga avantaj politic – Hamas o face.”
· În toate războaiele din istorie civilii au fost evacuați din zonele de luptă; în Gaza, Egiptul și Hamas îi țin blocați – situație fără precedent.
· Obsesia numărării zilnice a victimelor civile – niciun alt război nu a fost analizat astfel; și cifrele vin direct de la Hamas.
· Doar Israelului i se cere să aibă un „plan pentru după război” înainte să-și învingă inamicul – un standard aplicat exclusiv lui.
· Duble standarde la ONU și în Occident: niciodată nu se cere altor state să lupte cu asemenea constrângeri morale și politice.
· Dacă accepți „standardul Hamas” (raportul zilnic de morți), atunci oferi o rețetă universală pentru teroriști: ascunde-ți armata sub civili și câștigi în plan mediatic.
Credeați că știți să distingeți binele de rău? Victima de agresor? Oprimatul de opresor? Că Free Palestine e o cauză nobilă? Deschideți bine ochii că vă lăsați păcăliți de unii dintre cei mai perverși indivizi ai acestui glob, cu același ADN al urii care a dus la Holocaust. Israelul nu e supus unor duble standarde în ceea ce privește apărarea, e supus unui șir infinit de standarde la care nu aderă nici o armată și pe care nu le-ar accepta nici o armată a lumii. Pentru că nu ar mai putea învinge agresorul.
Nu sunteți antisemiți, dar va îngrozesc imaginile din Gaza și sunteți supărați pe Israel? E normal să vă îngrozească imaginile din Gaza, acesta este și scopul Hamas, dar aveți grijă pe cine trageți la socoteală. Nu de dragul Israelului, ci al civilizației noastre în care Israelul este folosit drept cal troian.
Dinainte să se înființeze (reînființeze de fapt) Statul Israel în 1948, lumea arabă a vrut să-l distrugă. Puneți mâna și citiți ce s-a petrecut atunci și înțelegeți odată pentru totdeauna că nici un arab musulman nu ar fi plecat/fost forțat să fugă dacă șase armate arabe nu atacau Israelul a doua zi după crearea acestuia. Nu există o cauză palestiniană, există o singură dorință a celor care îi țin de 80 de ani pe urmașii refugiaților din 1948, într-o stare de continuă mizerie și ură: distrugerea Israelului. Acești nefericiți sunt arma fanaticilor și a celor care se îmbogățesc de 80 de ani pe spatele lor. Printre îmbogățiți nu sunt numai arabi pe care nu-i cunoașteți, ci multe agenții care țin de ONU, minunata structură creată de umanitate care astăzi este compusă din state non democrate în mare parte și are un dușman declarat: Israelul. De îmbogățit se îmbogățesc pe suferința a milioane de oameni, israelieni și palestinieni, și din banii Occidentului, ai voștri și ai mei.
Dacă palestinienii doreau un stat, îl aveau în 1947 sau după 1948 când Iordania a ocupat Cisiordania inclusiv Ierusalimul. Uitați de cauza aceasta dacă nu sunteți de acord cu adevăratul sens al FREE PALESTINE=dispariția Israelului.
În 80 de ani, fanaticii care vor asta și-au dat seama că nu-i pot învinge militar pe israelieni, dar că au un aliat extraordinar: antisemiții vestului și extrema stângă din Occident care spune că luptă contra opresiunilor, dar de câte ori au ajuns la putere pe undeva ne-au arătat că sunt brutali, că revoluțiile lor înseamnă moartea a milioane de oameni care nu gândesc la fel. Sunt astăzi în plină ascensiune, îi vedem zi de zi în campusurile americane devenite locuri de îndoctrinare în marxism. Îi vedem mărșăluind în marile capitale ale lumii braț la braț cu suporteri Hamas și urlând Globalise the Intifada! Nu e un strigăt de luptă al oprimaților, cum cred mulți naivi, este un strigăt pentru a ataca Occidentul. La unul din protestele din Londra, unii „manifestanți pașnici” purtau veste identice cu vestele atentatorilor sinucigași. Asta e Intifada. Ascunsă sub... libertatea de exprimare.
Deschideți bine ochii și puneți-vă întrebările care trebuie, nu pe cele pe care vi le toarnă Hamas zi de zi cu fotografii regizate, cifre pe care nu le poate verifica nimeni, foamete inventată, „genocid”comis de o armată care evacuează, vaccinează și hrănește populația civilă. Cel mai grav nu e că Hamas face asta, ci că Occidentul pare să fi înnebunit și este incapabil să oprească valul de ură în care Israelul este doar un pion. Adevăratul scop al dușmanilor civilizației este lumea noastră, a mea și a voastră, lumea în care trăim în pace, ne exprimăm liber, lucrăm ce vrem, ne conducem după moralitate, nu după religii sau ideologii totalitare.
Știi ce vorbești dacă n-ai descoperit războiul în octombrie 2023
Am tradus o parte din interviul pe care l-a dat expertul militar american în lupta urbană, maiorul John Spencer podcastului britanic Triggernometry, realizat de Konstantin Kisin și Francis Foster. Cu 1,3 milioane de urmăritori, Triggernometry este una dintre cele mai bune surse de informare din Marea Britanie.
Constantin Kisin: John, ești unul dintre cei mai importanți experți din lume în lupta urbană și în război urban, motiv pentru care vrem să te intervievăm în contextul a ceea se întâmplă în Gaza. Mi-ai trimis un mesaj oarecum furios după ultimele noastre două interviuri despre Israel cu Pierce Morgan și Andrew Fox. Ai avut mai multe puncte de dezacord. Înainte de a intra în toate acestea și de a afla perspectiva ta asupra a ceea ce se întâmplă și poate răspunzi la unele dintre întrebările celor doi invitați pe care noi, ca ne experți, nu le putem aborda, spune-le tuturor câte ceva despre trecutul tău și ce îți conferă autoritatea de a discuta aceste probleme.
John Spencer: Sigur, numele meu este John Spencer, sunt președintele departamentului de studii de război urban la Madison Policy Forum, de asemenea, sunt director executiv al Institutului de Război Urban. Am petrecut 25 de ani în serviciul activ al armatei SUA ca soldat de infanterie, apoi ca ofițer am fost în misiuni de luptă în Irak, eram acolo în timpul apogeului violenței sectare din 2008 în Bagdad, am participat inclusiv în bătălia de la Sadr City. Nu mă mulțumesc numai cu propriile mele experiențe. Studiez războiul urban de peste un deceniu. Am început în Pentagon, de fapt într-un grup de cercetare și rol consultativ pentru generalii noștri de patru stele, ai armatei SUA și al Pentagonului.
După asta m-am mutat la West Point, Academia Militară a Statelor Unite, unde am predat strategie, leadership, tactică militară în eșalon. Am înființat un centru de cercetare numit Institutul de Război Modern, sunt cofondator aici și am început să scriu mult despre războiul urban, am scris trei cărți.
Am început un podcast, deși nu mă consider un podcaster, nu că asta ar fi un lucru rău. O fac de peste șase ani, intervievez comandanți de top ai bătăliilor trecute, experți tehnici, veterani. Am început activitatea de cercetare din 2018, am călătorit prin lume, mergând în zone de luptă. Folosesc diferite metodologii de cercetare, cum ar fi etnografice, de bază în zonele de luptă, înregistrez ceea ce se întâmplă și lecțiile pe care alți oameni le pot învăța din asta.
Scriu studii de caz despre războaiele trecute, am acoperit majoritatea bătăliilor urbane din trecut, de la Stalingrad până la majoritatea bătăliilor urbane din Al Doilea Război Mondial. Am fost în Ucraina la câteva săptămâni după ce Rusia s-a retras din apropiere de Kiev, am fost în Ucraina de patru ori până acum. Am fost în Azerbaidjan să studiez războaiele lor, India și apoi în Israel, desigur. Am fost în Israel de cinci ori, de patru ori embeded cu IDF, de fapt cu comandanții, cu comandanții de divizie și alții. I-am intervievat pe prim-ministrul israelian de trei ori, pe ministrul apărării, șeful armatei israeliene, șeful statului major, mai mulți comandanți, i-am observat pe teren.
Practic, nu am început să studiez războiul pe 7 octombrie. Și asta este ceva ce trebuie scos în evidență când vorbim de oamenii care acum au opinii. Eu nu am început să studiez Israelul pe 7 octombrie și cu siguranță nu am început să studiez războiul pe 7 octombrie 2023.
M-am dus și m-am întors din Israel ani de zile, am scris studii de caz, rapoarte de cercetare despre bătăliile urbane din trecut, de la bătălia din orașul Suez din 1973, prima Intifada, a doua Intifada, am scris și despre bătăliile din Ierusalimul antic etc. Așa că mă consider cunoscător al războiului urban, dar ca să fiu sincer, pentru a înțelege Gaza, trebuie să înțelegi un pic de istorie, ce s-a întâmplat înainte. Am studiat o mulțime de bătălii urbane și pot ajuta să îi fac pe oameni să înțeleagă standardele duble care se aplică Israelului. Trebuie ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă termeni precum „atenuarea daunelor civililor,” pașii pe care armata israeliană i-a luat și în ultimii 20 sau 30 de ani pentru a proteja civilii. Am avut nenumărate discuții la Națiunile Unite, cu grupurile umanitare ale ONU despre cum ajuți la protejarea civililor în războiul urban, dar respecți și legea.
Oamenii trebuie să înțeleagă natura completă a legilor războiului, de la care sunt cerințele umanitare în ceea ce-l privește pe atacator, până la ce muniții poți și ce nu poți folosi.
Și am scris, am făcut podcasturi despre aceste subiecte, așa că pot împărtăși cu audiența voastră informații despre Gaza. Pot oferi, de asemenea un context pentru că sunt o mulțime de oameni care spun lucruri greșite și mulți nu au informații despre metodologia care se folosește când se analizează (acest tip de război, n.r..)
Konstantin Kisin: Este grozav să te avem în emisiune tocmai pentru că ai aceste cunoștințe.
Voiam să spun, sunt surprins cât de mult păr mai ai pe cap având în vedere că trebuie să ți-l smulgi des când vezi cum se relatează despre acest conflict. Deci, oferă-ne o perspectivă largă, o imagine de ansamblu. În opinia ta, care este cadrul și modul corect de a privi ceea ce se întâmplă în Gaza și războiul Israelului în Gaza pentru cei care nu știu ce înseamnă război urban.
John Spencer: Cadrul înseamnă pur și simplu război. Deci, deși Hamas este un actor non-statal, legea războiului acoperă conflictele armate internaționale precum și conflictele armate non-internaționale. Știu că ați avut-o invitată pe Natasha Hausdorff pentru a explica cadrul juridic. Ceea ce a făcut lumea greșit a fost să se uite la toate acestea printr-o cheie de combatere a terorismului, de contra insurgență la Hamas. S-a considerat că oamenii vor înțelege mai bine pentru că știu ce s-a întâmplat în Irak, Afganistan, bătăliile împotriva ISIS. Se privește așadar conflictul cu Hamas ca o luptă antiterorism. Și nu acesta este cadrul.
Pe 7 octombrie, armata teroristă a Hamas și alte grupuri teroriste și o mulțime de civili din Gaza au invadat sudul Israelului. Israelul a început războiul ca națiune împotriva Hamas reprezentând aparatul politic și militar al zonei Gaza, deși aici nu vorbim de o națiune. Acesta nu este un conflict între națiuni. Este o națiune împotriva unui actor non-statal, o luptă unică spre deosebire de altele. S-au făcut comparații cu Irak, ISIS, ori în aceste cazuri vorbim de insurgențe apărute în interiorul unor națiuni, cazuri în care SUA și alții ajută națiunea gazdă. De aceea, cadrul pentru Gaza este greșit, nu e vorba de o insurgență ci de război. Oamenii tot fac comparații și e o nebunie, încerc să-i fac să înțeleagă că nu au cu ce compara, de la dimensiunea armatei Hamas, la terenul din Gaza, există unele aspecte fără precedent. Am curajul să afirm că anumite aspecte nu s-au mai întâmplat niciodată într-un alt război.
Konstantin Kisin: Hai să explicăm toate acestea, John, despre ce vorbești? Ce face ca acest conflict să fie unic? Care sunt unele dintre provocările specifice cu care se confruntă Forțele de Apărare Israeliene? Care sunt unele dintre problemele controversate pe care oamenii continuă să le susțină și tu nu ești de acord?
John Spencer: Să o luăm cu începutul, cu ceea ce face Gaza situație unică. Gaza este o zonă relativ mică. Are 25 de mile lungime și 5 până la 7 mile lățime. Este o zonă relativ mică, dar are de fapt 24 de orașe. Are orașe de peste 600.000 de oameni și chiar un milion. Uitați-vă la Gaza City. Nu pot găsi nicio altă situație, și repet, studiez războiul urban de peste un deceniu și am luptat la rândul meu, nu pot găsi nici un exemplu în care apărătorul inamic a pregătit terenul timp de 20 de ani pentru bătălie.
Cele mai multe bătălii urbane de la Stalingrad, la Aachen (Germania, al Doilea Război Mondial, n.r.) și altele sunt lupte în care inamicul intră în zona urbană sau este acolo pentru o perioadă scurtă de timp și îl pregătește pentru o bătălie. Hamas a cheltuit miliarde de dolari și a pregătit fiecare bucățică din Gaza pentru război - este ceva unic. Dacă scoți cuvântul Israel din relatare, pur și simplu nu poți face nici o paralelă. Nu poți să compari cu nimic cele 300 până la 400 de mile de tuneluri de sub fiecare zonă urbană din Gaza și toate sunt interconectate.
Există tuneluri în întreaga lume. Am studiat războiul din Vietnam și tunelurile din Cu Chi, am studiat tunelurile din Coreea de Nord și China. Nimeni nu a construit vreodată 300 de mile de tuneluri sub civilii proprii cu singurul scop de a-și folosi civilii ca scut și ca sacrificiu. Aceasta este strategia lor.
Stiu că și alți oameni v-au vorbit despre asta. Hamas vrea ca populația să va fi ucisă, iar aceasta este o situație de asemenea unică. Naziștii nu au făcut asta, japonezii nu au făcut asta. Nici măcar ISIS nu a spus, uite, strategia mea este să-mi ucid poporul și apoi să sper că comunitatea internațională va opri Israelul înainte de victorie.
Să trecem la dimensiunea inamicului. Pe 8 octombrie 2023 se estima că Hamas avea între 30.000 și 40.000 de luptători. Asta este doar Hamas. După cum ați auzit, există și alți combatanți care s-au alăturat luptei, sunt și alte organizații teroriste în Gaza precum Jihadul Islamic Palestinian, sunt vreo 14 grupări teroriste diferite.
Și aici avem o controversă majoră între ceea ce se numește combatant și ce este un civil. În legea războiului, există combatanți și noncombatanți. Un noncombatant se poate transforma într-un combatant mai ușor decât cred oamenii. Nu trebuie doar să tragi în IDF sau în oricine altcineva pentru a deveni un combatant. Dacă ții ostatici, dacă transmiți informații, dacă transporți muniție, există o întreaga listă de situații în care un noncombatant devine combatant.
De asemenea, dimensiunea inamicului din Gaza într-o apărare pregătită de 20 de ani este unică și face ca provocarea IDF să fie astronomic de dificilă chiar și pentru a ajunge la inamic.
Celălalt aspect pe care vreau să-l subliniez este că nu a existat niciodată un război, și puteți să mă provocați la o discuție amănunțită despre asta, în care populația civilă să fie forțată să rămână în zonele principale de luptă. Faptul că Egiptul a spus pe 8 octombrie că nicio persoană nu iese din Gaza spre deșertul Sinai... doar din punct de vedere militar, ca să nu mai vorbim de aspectul politic, e ceva ce nu s-a mai întâmplat vreodată în război.
În Ucraina, unde am fost, între trei și cinci milioane de oameni au părăsit zona de război, au fost strămutări masive de civili din zonele pe care Rusia le-a invadat și nici astăzi nu s-au întors. În Siria a fost la fel... în fiecare război se întâmplă la fel, civilii se retrag din calea pericolului, astfel încât armata să poată lupta, iar populația trebuie protejată sau chiar mutată în zone umanitare.
Acestea sunt doar variabilele care se petrec chiar înainte de începerea invaziei terestre, înainte de începerea bombardamentelor. Fiecare aspect al războiului împotriva lui Hamas în Gaza este unic și nu există paralelă. Vreau să vorbim despre standardele duble la care este supus Israelul. Am studiat și studiez în prezent și alte războaie.
Dacă înlocuiești cuvântul Israel, în oricare alt război există standarde complet diferite referitor la ceea ce se poate face, modul în care evaluează războiul. Așa au apărut aceste afirmațiile false de crime de război, genocid, toate aceste lucruri contrare acțiunilor Israelului de pe teren. Toate acestea sunt unice și se întâmplă doar Israelului. Inclusiv ideea că Israelul trebuia să aibă „un plan de după” în Gaza, în octombrie 2023, este unică și dublu standard. De ce să aibă un astfel de plan? E ca și cum ai spune, OK, ai început războiul împotriva Japoniei, scopul tău este să învingi Japonia, dar care este planul tău de după? Nu, mai întâi trebuie să învingi inamicul, să-i iei puterea și apoi lucrezi la operațiunile post conflict.
Lucrul numărul unu cu care mă lupt din 8 octombrie este această obsesie a numărătorii. Există o carte grozavă –„ Lies, damned lies, and statistics" („Minciuni, minciuni blestemate și statistici” care critică puterea statisticilor de a manipula sau induce în eroare, adesea prin prezentarea selectivă a datelor sau prin utilizarea lor în afara contextului, n.r.) Astfel orice număr este prezentat ca un număr foarte mare și o problemă foarte mare pentru că se repetă cifre care vin de la o organizație teroristă.
Vă spun, ca om care trăiește din studierea războiului, nu a existat niciodată o singură bătălie în istorie la care să se numere zilnic câți civili mor, în termeni de o zecimală... iar aceste cifre să vină de la inamicul care ia parte la bătălie, precum Hamas. Și motivul este că este imposibil să știi câți civili mor. În restul bătăliilor pot să vă spun că trec săptămâni și ani și tot nu se știe câți civili au murit. Este acest război statistic, câți civili mor și câți combatanți mor. Nu a existat niciodată o armată în istorie, în niciun război care să fi fost întrebată ceva de genul: uite, știu că războiul tău este drept, că obiectivele tale sunt morale, dar care este raportul civil-combatanți? Pentru că nu așa funcționează legea. Nu așa funcționează războiul. Dacă faci așa, oferi tuturor fiecărei organizații teroriste din lume o rețetă pentru succes. Oh, faceți numărul cât mai mare posibil.
Niciodată nu s-a întâmplat așa ceva. Din nou, dacă ai început să studiezi ce e aia război pe 7 octombrie, probabil că-ți imaginezi tot felul de lucruri și-ți spui că nu ai mai văzut niciodată așa ceva. OK, ai studiat vreun alt război? Ai studiat vreodată alte operațiuni de ajutor umanitar? Nu. OK, atunci pot să vă arăt eu alte momente când a fost mai rău și mai rău și mai rău.
Toate acestea se întâmplă în contextul unic din Gaza. Revenind la Egipt... L-am intervievat din nou pe ministrul apărării (din Israel, n.r.) pentru a valida că, în ultimele 21 de luni, nicio delegație, nicio națiune, în special Marea Britanie, nu a adus vreodată în discuție Egiptul.
Nu am putea scoate civilii din calea pericolului în Egipt? Nu am putea să-i scoatem din mâinile Hamas și să înființăm o zonă umanitară în Sinai? Nicio delegație nu a adus acest lucru în discuție. Așa că trebuie să pui întrebarea, de ce se întâmplă asta?
De ce Israelul este ținut nu la un dublu standard, ci la o întreagă listă de standarde duble în război, standarde pe care nicio altă națiune din istorie nu le-a respectat vreodată și nu ar fi obligată să le respecte dacă li s-ar întâmpla lor.
Konstantin Kisin: În ceea ce privește Egiptul, pro-palestinenii, să le spunem așa, spun că de fapt Israelul vrea să-i strămute pe civilii din Gaza, să scape de arabii palestinieni care trăiesc acolo. Prin urmare, nu le-ar plăcea nimic mai mult decât ca acei oameni să fugă în alte țări.
Și motivul pentru care țările vecine nu vor să se întâmple asta e că au deja sute de mii de palestinieni din escaladările anterioare ale acestui conflict. Știm că în multe țări în care au fugit aceste grupuri de oameni, a existat instabilitate. Egiptul este o țară săracă cu propriile sale probleme de securitate, așa că nu vor să facă jocul Israelului și să faciliteze curățarea etnică a Israelului, pe de o parte, și pe de altă parte nu vor să-și destabilizeze propriile societăți.
John Spencer: Și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au existat strămutări masive de populație. La fel în Nagorno Karabahdin 2020, Ucraina, Siria, Yemen. Strămutarea populației este exact ceea ce se întâmplă pentru a scoate civilii din calea pericolului.
Acum, știți sunt unii care vor să mă pună în colțul pro-Israel sau să pună alți oameni în colțul pro-Palestina. Nu este corect, eu sunt pro adevăr. Iar unii oameni sunt pur și simplu anti Israel și asta e o problemă pentru că nu le pasă de palestinieni sau de cauza lor. Dacă cineva este atât de obsedat că Israelul vrea doar să scape de acești oameni, înseamnă că nu ascultă cuvintele liderilor israelieni precum ministrul Dermer, care este ministrul afacerilor strategice. Acesta a spus de la bun început: adoptați rezoluția în Consiliului de Securitate al ONU care spune că oamenii se pot întoarce după ce Hamas este învins.
Ca să aveți o imagine mai clară, luați o hartă uitați-vă unde este Gaza și uitați-vă unde este deșertul Sinai. Și apoi uitați-vă unde este Egiptul. Zona este imensă, așa că eu cred că explicațiile astea sunt praf în ochi. Toate astea prelungesc războiul, de fapt, provoacă moartea civililor. În octombrie 2023, imediat după atac, Egiptul a trimis o brigadă blindată și multe alte trupe la graniță pentru a se asigura că nu ies civili. Au construit un zid nou acolo. Sunt trei rânduri de ziduri ca să se asigure că nu iese nimeni. Acum, dacă ești atât de ferm în convingerea ta că Israelul este un actor de rea credință și vrea să strămute populația doar pentru a scăpa de ea, eu te întreb pe tine, ONU, doar din punct de vedere obiectiv al felului în care funcționează războiul: spui că civilii nu pot fi mutați din calea războiului doar pentru că Israelul ar avea scopuri ascunse să scape de ei? Voi sunteți Națiunile Unite și trebuie să creați o zonă umanitară unde nu va fi haos, unde Hamas nu poate cauza haos.
Ați putea construi o zonă umanitară și vorbim de 2 milioane de oameni. Am luptat într-un cartier al Bagdadului unde erau 2 milioane de oameni. Nu scara și numărul oamenilor este problema, ci faptul că vorbim de Israel.
Deci, desigur, poți crea o zonă îngrădită în deșertul Sinai, unde fiecare agenție internațională, chiar și o armată internațională sau forțele de securitate ar putea ajuta la asigurarea securității acelei zone. Ei bine, nu, nu, aceasta nu este o opțiune pentru că noi credem că Israelul are obiective necinstite.